Trăim într-o lume în care copiii cresc înconjurați de ecrane. Internetul le oferă oportunități extraordinare de învățare, prietenii și joacă, dar aduce cu el și pericole despre care, adesea, nu avem curajul să vorbim destul. Unul dintre aceste pericole este exploatarea sexuală online a copiilor, o problemă reală, gravă și, din păcate, în creștere.
De multe ori ne gândim că astfel de lucruri nu ni se pot întâmpla nouă sau celor din jurul nostru. Dar realitatea ne contrazice. Organizații internaționale au atras atenția asupra numărului uriaș de 
materiale online care conțin imagini și videoclipuri cu abuzuri sexuale asupra copiilor. Milioane de astfel de fișiere sunt raportate anual. Și nu vorbim doar de copii adolescenți ci de victime chiar de 3, 5, 7 ani. În spatele acestor cifre sunt copii adevărați, care suferă.
Un aspect extrem de îngrijorător este fenomenul imaginilor „auto-generate”. Sunt acele fotografii sau videoclipuri create chiar de copii, adesea la insistențele sau sub manipularea unor adulți. Copiii ajung să le trimită crezând că e o joacă sau o dovadă de încredere fără să înțeleagă consecințele. Odată trimise, acele imagini pot ajunge oriunde. Copiii între 11 și 13 ani sunt cei mai expuși la acest tip de capcane online, dar sunt în creștere cazurile chiar și la 7-10 ani. Este tulburător și greu de acceptat, dar tocmai de aceea trebuie să vorbim despre asta.
În România, încă ne rușinăm să discutăm deschis cu copiii despre corp, limite, consimțământ. Evităm cuvintele, schimbăm subiectul, sperând că dacă nu vorbim despre asta, nu se va întâmpla. Dar tocmai lipsa discuțiilor îi face vulnerabili. Pentru că adevărul este că un copil informat este un copil mai greu de manipulat. 
Ce putem face?
Nu e suficient să sperăm că „la noi în școală nu se întâmplă” sau să ne mulțumim cu o hârtie de integritate la dosar.
✅ Avem nevoie de regulamente clare în școli, care să explice ce este abuzul, cum se poate raporta și care să îi protejeze pe cei vulnerabili.
✅ Formulare de raportare simple și accesibile nu o dată pe an, ci puse la dispoziția elevilor constant, lunar, ca să știe că există un loc sigur unde pot spune ce li s-a întâmplat.
✅ Cadre didactice și personal auxiliar instruiți nu o dată la angajare, ci periodic. Să recunoască semnele abuzului. Să știe să asculte. Să intervină.
✅ Să includem în educația copiilor discuții oneste despre limite personale, respect, siguranță online și offline.
În alte țări, există deja astfel de politici. Consiliul Europei recomandă standarde clare de protecție a copilului în orice instituție educațională. Sunt locuri unde fiecare școală trebuie să aibă o persoană desemnată și instruită special pentru a gestiona astfel de situații.
De ce să nu ne dorim și noi asta pentru copiii noștri?
Educația sexuală cuprinzătoare nu este despre a-i învăța pe copii „lucruri rușinoase” ci despre a le oferi informații corecte, pe înțelesul lor. Înseamnă să îi înveți să își cunoască și să își respecte propriul corp. Să știe să spună „NU”. Să nu se lase manipulați sau șantajați. Să aibă cuvinte pentru a explica ce li s-a întâmplat. Și, mai ales, înseamnă să știe că nu e vina lor și că există adulți care îi pot ajuta.
Copiii nu pot fi lăsați să se apere singuri în fața unui internet care nu are reguli clare pentru ei. Au nevoie de noi. De părinți informați. De profesori atenți. De legi clare. De proceduri reale, nu doar de hârtii.
La Asociația IntiMateLEARN credem că prevenția începe cu informația corectă și cu curajul de a vorbi despre ce doare.
Vă invităm să ne urmăriți și să rămâneți alături de noi în lupta pentru siguranța copiilor. 🌿
💙 Cu multă grijă și înțelegere,
Denisa D.
